Tulburarea depresiva persistenta este un tip continuu si de lunga durata de depresie. Apar sentimente de tristete puternica, de singuratate, pacientul isi pierde interesul fata de activitatile zilnice si nu mai poti sa iti duci la indeplinire toate sarcinile normale.
Stima de sine e scazuta, simti mereu ca esuezi in ceea ce faci, nu mai ai speranta. Toate aceste sentimente pot dura ani la rand si pot sa interfereze cu viata normala si cu relatiile pacientilor. Desi nu e severa si nu e o problema majora cum se intampla cu depresia, ea trebuie tratata si tinuta sub observatie pentru a nu se ajunge la simptomatologie severa.
Pacientii care au tulburare depresiva persistenta prezinta simptome care apar si dispar in timp. Intensitatea simptomatologiei se modifica de la o saptamana la alta sau de la o luna la alta. Ceea ce este tipic pentru tulburarea depresiva persistenta este mentinerea simptomelor pentru mai mult de doua luni. Episoade puternice de depresie ar putea sa apara inainte sau in timpul tulburarii depresive persistente.
Dintre cele mai comune simptome intalnite la pacientii cu tulburare depresiva persistenta amintim: tristete fara motiv, senzatie de epuizare psihica, lipsa interesului pentru orice activitate facuta in mod obisnuit si fara probleme inainte, oboseala cronica, lipsa de energie, stima de sine scazuta, critici adresate mereu propriei persoane, sentimentul de neputinta, imposibilitatea de concentrare si de a lua decizii de unul singur, imposibilitatea de a face anumite lucruri bine si la timp, iritare si nervozitate permanenta, evitarea activitatilor si interactiunilor sociale, vina si ingrijorari legate de trecut, lipsa poftei de mancare sau mancat excesiv, probleme cu somnul, senzatie de neajutorare.
La copii, pentru ca si ei pot avea tulburarea depresiva persistenta, ar putea aparea depresia usoara, iritabilitate crescuta permanenta, nervozitate, furie, nerabdare extrema.
Cauzele tulburarii depresive persistente nu se cunosc. Ar putea fi vorba despre diferente biologice, schimbari chimice aparute in creier, chimia creierului modifica pe fond hormonal, modificari in cazul neurotransmitatorilor, mostenire genetica, anumite evenimente din viata care au generat aparitia afectiunii.
Factorii de risc pentru tulburarea depresiva persistenta sunt prezenta in familie a unor rude care au aceasta afectiune, aparitia unor evenimente traumatice sau foarte stresante, probleme financiare majore, pierderea unei persoane dragi, trasaturi de personalitate care au influenta negativa asupra individului, istoric medical care include probleme psihice, tulburari de personalitate.
Din cauza tulburarii depresive persistente se poate ajunge la o viata dificila, la depresie majora, anxietate, relatii dificile cu ceilalti, probleme la munca, la scoala, pentru copii si adolescenti, dureri continue si probleme medicale permanente, ganduri suicidale si comportamente antisociale, tulburari de personalitate, boli psihice.
Preventia tulburarii depresive persistente este imposibila. De obicei afectiunea debuteaza in copilarie si tine si in anii adolescentei, asa ca un pas inteligent ca sa previi tulburarea in viata de adult este sa existe diagnosticare in copilarie. Ar fi de preferat sa reduci stresul la care e supus micutul, sa ii asiguri o stima de sine crescuta, sa existe tratament imediat ce sunt observate primele simptome si tratament de lunga durata ca sa nu mai revina simptomele disparute sau atenuate.
Diagnosticarea tulburarii depresive persistente incepe cu un examen fizic, clinic complet in cabinetul medicului specialist. Se recomanda vizita la psiholog si psihiatru, analize medicale complete, analiza de tiroida. La adulti, depresia asociata cu aceasta afectiune apare in fiecare zi timp de unul sau doi ani, la copii depresia si iritabilitatea apar zi de zi pentru cel putin un an. Daca tulburarea apare inainte de 21 de ani discutam despre debut precoce, daca apare dupa aceasta varsta discutam despre debut tardiv.
Tratamentele pentru tulburarea depresiva persistenta se reduc la tratamente medicamentoase si la terapia prin vorbire. Depinde de cat de severa e afectiunea de carae suferi, daca apar si tulburari emotionale majore, daca ai mai avut alte tratamente in trecut, daca poti tolera medicamente.
Prima varianta de tratament pentru tulburarea depresiva persistenta este terapia prin vorbire. La copii, adolescenti aceasta terapie da cele mai bune rezultate. Se va completa cu tratamente medicamentoase de cele mai multe ori, bazate pe antidepresive, inhibitori diferiti.
Va trece ceva timp pana se va gasi medicamentul sau medicamentele care te vor ajuta sa treci cu bine peste tulburarea depresiva persistenta. Medicamentele se vor lua continuu si nu se vor intrerupe. Intreruperea brusca a tratamentelor poate duce la revenirea simptomelor si la agravarea lor, dar si la o depresie severa foarte greu de gestionat.
La femeile gravide sau care vor sa aiba un copil nu se recomanda administrarea de antidepresive. Dar medicul specialist va gasi cu siguranta cea mai buna solutie pentru a ajuta pacienta. Supravegherea de specialitate sau supravegherea din partea familiei cat se iau antidepresive este obligatorie pentru ca se poate ajunge la suicid chiar si in cazul copiilor sau al adolescentilor.
Terapia prin vorbire sau psihoterapia este insa cea mai practica si cea mai eficienta. Discuti cu terapeutul, psihologul despre ganduri, sentimente, comportamente, relatii, alte probleme. Terapia cognitiv-comportamentala va fi folosita, alaturi de alte tehnici si metode terapeutice.
Daca mergi cu regularitate la terapia prin vorbire vei putea face fata crizelor din viata ta mai usor si vei sti ce declanseaza depresia, vei putea sa gestionezi mai usor aceste lucruri, ganduri negative, comportamente. Rezolvarea problemelor va fi mai simpla, interactiunile cu oamenii din jur vor fi mult mai bune, iti reiei controlul asupra propriei tale vieti si stabilesti obiective realiste in viata.
