2 decembrie 2022

Sindromul Horner se afla printre cele mai ciudate afectiuni pe care le putem avea de-a lungul vietii. De regula se manifesta la nivelul fetei sau a ochilor, dar doar pe o parte a corpului.

Cauza principala a aparitiei sindromului Horner este o problema la nivelul nervilor ce vin de la creier si ajung in zona gatului si a capului. Tratamente exista, dar au ca scop doar ameliorarea simptomatologiei deja prezente, oferirea unei sanse la o viata normala.

Sindromul Horner are o simptomatologie tipica, usor de observat. Toate simptomele apar doar pe o parte a corpului, a fetei in situatia de fata. Pupila este mai mica la un ochi, nu isi revine si ramane la aceeasi marime, dilatarea este intarziata si sub valorile normale cand lumina e maik slaba, apare si ptoza la nivelul pleoapei superioare, pleoapa inferioara e usor ridicata.

Ochiul afectat pare „ingropat” in pleoape, partea afectata a fetei nu mai transpira la fel de mult. Ptozele sunt de regula subtile si foarte greu de depistat daca nu esti specialist cu experienta. Medicii cu experienta vor putea identifica in mod corect orice fel de anomalii oculare si le vor trata rapid pentru a evita orice alte complicatii.

La copii, pentru ca si ei sunt afectati de sindromul Horner, vom observa si simptome precum: culoare mai deschisa la nivelul irisului la ochiul afectat, la copii sub 1 an, schimbari de culoare la nivelul fetei, pe partea afectata de boala, manifestate la caldura, la presiune fizica la reactii emotionale. La peste 1 an simptomatologia deja poate fi mai grava si se poate apropia de cea a adultilor daca nu mergem cu micutul la medic.

Cand simptomatologia se manifesta din senin, dar si dupa o trauma fizica semnele tipice ale sindromului Horner vor fi: vedere afectata, neclara, stare de rau, de ameteala, vorbire incorecta, neclara, dificultati la mers, slabiciune musculara, lipsa controlului muscular, dureri de cap severe si dureri de gat aparute din senin.

Cauzele sindromului Horner nu se cunosc in totalitate. Specialistii considera ca o problema la sistemul nervos simpatic ar duce la aparitia sindromului. Acest sistem se ocupa cu reglarea ritmului cardiac, transpiratiei, si tensiunii arteriale si cu alte functii ce permit corpului sa raspunda imediat la orice schimbari din mediu.

In functie de unde apar problemele la neuronii si nervii care determina sindromul Horner pot aparea pe lista de cauze si unele ce au legatura cu accidente vasculare cerebrale, tumori, traume la nivelul gatului, chisturi in coloana vertebrala, cancere, operatii la nivelul pieptului, traume fizice puternice in zona fetei, a gatului.

La copii, cauzele probabile ale sindromului Horner ar putea fi: ranile de la nivelul gatului, de la nivelul umerilor din timpul nasterii, defecte de aorta la nastere, tumori la nivelul sistemului hormonal si nervos.

Se mai discuta si despre sindromul Horner idiopatic, cand nu putem determina cauzele acestuia.

Diagnosticarea sindromului Horner se va face doar in spital si in cabinete medicale de specialitate. Se vor observa simptomele evidente, se va consulta si istoricul medical al pacientului, dupa care se va merge la oftalmologie pentru un consult de specialitate amanuntit si un diagnostic.

In plus, se vor face RMN, computer tomograf, radiografii, ultrasunete la nivelul carotidei. Asa se va determina daca sindromul Horner este congenital sau a aparut pe parcursul vietii din cauze ce urmeaza a fi stabilite la finalul consultatiilor. Toate recomandarile medicului oftalmolog si ale medicului specialist, generalist, vor fi respectate si analizate cu atentie inainte de a se lua o decizie legata de tratamentul de urmat.

Tratamentele pentru sindromul Horner depind de cauzele reale ale aparitiei sale, de bolile care au dus la manifestarea simptomatologiei asociate. Nu se recomanda tratamente daca pacientul nu are dureri sau nu exista disconfort in zona afectata. Cand sunt si tumori sau alte probleme locale se recomanda operatiile. Daca tumorile sunt maligne atunci dupa operatie se va face si chimioterapie si tratamente cu radiatii. In functie de rezultatele tratamentelor si de ce se intampla cu tumorile se mai poate apela la o operatie sau la mai multe.

De multe ori simptomatologia sindromului Horner dispare de la sine daca boala care a determinat simptomele observate este tratata la timp. Pronosticul in privinta sindromului Horner depinde in mare masura de cauzele care au dus la aparitia afectiunii. Simptomele clasice, comune ale bolii nu au impact semnificativ asupra vietii, calitatii vietii si asupra vederii. Cu toate astea nu trebuie sa le ignoram si sa incercam sa ne comportam ca si cum nimic nu s-a intamplat cu noi. Stiinta si medicina moderna ne vor salva doar daca mergem la timp la medic.

Uneori simptomatologia sindromului Horner poate fi primul pas spre depistarea unor afectiuni grave care au nevoie de tratamente imediate, de aceea e bine sa ne prezentam la medic imediat ce observam orice schimbari in functionarea organismului nostru. Doar asa putem fi siguri ca scapam si de sindrom si putem avea o viata normala, cu tratamente pentru bolile de care suferim si ne putem bucura in continuare de o viata linistita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *